Cantităţi importante de apă îngheţată au fost descoperite pe suprafaţa Lunii, a anunţat vineri NASA, subliniind caracterul major al acestei descoperiri cu implicaţii potenţial excepţionale.
Singurul satelit natural al Terrei, situat la o distanţă de 348.402 kilometri, rămâne în continuare un mister, în ciuda celor 10 misiuni americane cu oameni la bord întreprinse în cadrul programului Apollo din 1968 până în 1972.
"Nu putem contempla în nicio altă parte cu atâta claritate epoca în care s-au format Pământul şi alte planete ale sistemului nostru solar", explică într-un raport recent Academia naţională americană pentru Ştiinţe.
"Interiorul Lunii a conservat intactă istoria primelor etape ale evoluţiei planetare şi suprafaţa sa fără aer oferă, de asemenea, o mărturie continuă a istoriei terestre şi a acţiunii solare", potrivit aceleaişi surse.
Fostul preşedinte american George W. Bush a lansat în 2004 proiectul Constelaţia, care vizează trimiterea unei misiuni cu americani pe Lună în jurul anului 2020, care să prefaţeze o altă misiune spre Marte şi chiar mai departe. China a conceput un proiect similar. Proiectul american este în prezent rămas în suspensie, din cauza constrângerilor economice.
Prezenţa apei este crucială pentru viitoarele misiuni cu oameni la bord: va permite furnizarea oxigenului pentru astronauţi şi va fi utilă vehiculelor.
Pe suprafaţa Lunii, un strat de praf, denumit regolit, produs prin impactul meteoriţilor, şi cu o grosime de câţiva metri, conţine oxigen uşor de extras. Există, de asemenea, hidrogen în cantităţi medii. Oxigenul şi hidrogenul pot fi folosite pentru fabricarea carburantului necesar motoarelor rachetei, ceea ce ar putea reduce considerabil costurile explorării spaţiale permiţând lansarea navetelor dincolo de atmosfera terestră.
Regolitul conţine, de asemenea, siliciu, ce poate fi folosit pentru fabricarea panourilor solare. Mai multe societăţi studiază posibilitatea de a le fabrica chiar pe Lună, pentru a furniza electricitate viitoarelor colonii ce se vor instala aici.
Solul lunar deţine, de asemenea, importante rezerve de heliu 3, un izotop neradioactiv al heliului, foarte rar pe Pământ şi căutat pentru a fi folosit în procesele de fuziune nucleară. Luna ar conţine un milion de tone de heliu 3, în condiţiile în care 25 de tone ar fi suficiente pentru a satisface nevoile Statelor Unite sau ale Uniunii Europene.
Până atunci, cert este că NASA a anunţat vineri că a descoperit importante cantităţi de apă îngheţată în apropiere de polul sudic al Lunii, ceea ce dă speranţe de realizare a proiectului implantării unei baze la aproape o jumătate de secol după misiunea Apollo. "Am găsit apă şi nu doar puţină, ci în cantităţi importante", a spus, jubilând, Anthony Colaprete, responsabilul ştiinţific al misiunii LCROSS (Lunar CRater Observation and Sensing Satellite), care a permis această descoperire. "Suntem în al nouălea cer", a adăugat omul de ştiinţă într-o conferinţa de presă.
Michael Wargo, un alt responsabil de la NASA, a arătat perspectivele pe care le oferă această descoperire. "Vom ridica vălul misterelor celui mai apropiat vecin al nostru şi în acelaşi timp ale sistemului solar", a spus el, subliniind că Luna are "numeroase secrete".
NASA a lansat un proiectil de 2,3 tone într-un crater botezat Cabeus. Proiectilul a fost urmat îndeaproape de sonda LCROSS ale cărei instrumente au analizat cu succes materialele prezente în norul de fragmente rezultat în urma impactului.
Proiectilul a lăsat un crater de 20-30 de metri. "Am găsit acolo echivalentul a cel puţin zece găleţi de câte 7,5 litri fiecare", a precizat Anthony Colaprete, notând că este vorba doar de rezultate preliminare.
Un alt cercetător, Gregory Deloy, de la Universitatea California, consideră că această descoperire este majoră şi extraordinară. "Arată o nouă imagine a Lunii. Nu mai este Luna programului Apollo, ci Luna noastră", a spus omul de ştiinţă referindu-se la faptul că analizele făcute asupra eşantioanelor de sol şi rocă de pe Lună prelevate de cei 12 astronauţi de pe Apollo în cursul celor şase misiuni (1969-1972) nu au relevat prezenţa apei, astfel încât oamenii de ştiinţă au tras concluzia că Luna nu are apă.
Opinia a fost schimbată abia la începutul anilor 2000, când o sondă a NASA a detectat importante emanaţii de hidrogen la polii lunari, ceea ce ar putea indica prezenţa gheţii. Descoperirea a determinat NASA să aleagă Polul Sud al Lunii pentru misiunea LCROSS, plecând de la ipoteza că în craterele unde temperatura este foarte scăzută ar putea exista importante cantităţi de gheaţă, ipoteză care acum s-a confirmat.
Anthony Colaprete a mai spus vineri că "repartizarea şi concentraţia apei, precum şi a altor substanţe necesită o analiză mai amănunţită a datelor culese", unele indicând prezenta unor "substanţe care intrigă". Omul de ştiinţă a reamintit că în craterele lunare s-au colectat şi s-au păstrat materii timp de câteva miliarde de ani.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu